Aud taina la celălalt capăt al oglinzii -
Întâmplări stranii în coasta duminicii
La bâlciul îngerilor de carton ; întâi
Hazardul , apoi clopotul spart al mâhnirii
În frunzișul inimii și la sfârșit nimicul,
Roșu și aspru, răsucit până la prasele,
Ca un balans în cer sau o tăvălire prin glod,
Căci deasupra norilor și dedesubtul
Pământului doar moartea mai așteaptă;
Mai cumplit decât orice fier este amorțeala
Cărnii; nici o explozie, nici un fir de praf
Pe spițele lumii; de ce parte a uitării
Îmi vor rămâne gândurile? ce biserici
Își cauta dumnezeii în mine? , iar tu...
Tu cui vei mai trimite cu vârful buzelor
Solie, din albul sleit al dimineții
Spre racla nopții?; ultima îmbrățisare
Prin fereastra deschisă larg spre înăuntru,
Fără a vesti saltul; așteaptă-mă
Cu brațele moi întinse, în adâncul
Realității, să mă nasc din nou
Din regretele zile de portelan
Prima și ultima zi a lașitătii!; ieri.

3 iulie 2007