Este luni. Și deja
Mă afectezi, tâmpito.
Piciorul mi s-a umplut cu fluturi și
Vorbe aud vorbindu-se
Despre o murire de a mea.
Ca a lui jac prever.
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Mi-au îndesat urechile cu nuci. S-au
Băgat sub sprâncene cu tot
Cu câteva din curvele lor
Am aflat într-un târziu despre
Mine. Al doilea am aflat.
Ce glumă bună… rahat!
Eu m-am visat născând vrăjitoare
Cu ochii beliți care mirosesc iarna
De la o poștă. Ninge, tâmpito.
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Niculae ? Ce-i cu Niculae?
Eu l-am trezit devreme pe Moromete
Și i-am zis: porcule, vinde pământu’
Lu’ tac-tu, ia-ți un cal și-ncă un cal
Căruță sucită ca a lui Ciupitu-a lui Stanca
Pe care n-ai luat-o atunci, da’ ai visat-o.
Porcule, porcule și
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Mă afectezi, tâmpito. Și-n paștile
Mă-tii nu mai am nimic sub
Un genunchi care pute de câți fluturi
S-au căcat în rotulă, câte o mie
De fiecare capăt de os sfărâmat.
Caragiale, Caramitru, Caraion
Vizitii cu viziuni se aleargă.
Mănânc, sătura-m-aș
Odată de tine, de
Ha,
ha ha,
ha ha ha ha.
Vineri reject.
Joi reject.
Miercuri reject.
Miercuri și marți
Am aflat ceva ce
Știu încontinuu.
Că este luni.
Mă afectezi, tâmpito.
Și-al naibii de rău mă doare !
Piciorul, picioarele,
Osul, oasele…
Tâmpito !