tăcerea întreruptă de greieri
ne-a luat în brațe

alexei

ne dăm de-a dura printre
câmpurile în arșiță și gemetele
singurătăților așezate la poartă

ochii înlemniți de la marginea
drumurilor au uitat să clipească

am oprit

aveți apă
hm
apă aveți

buzele timpului crăpate
au mai scos un oftat și capetele
părăsite de nume s-au întors spre
cerdacuri roase de sărăcie

urmele printre șanțuri și praf
prea mari pentru a fi de la vite
vorbesc o limbă pentru care
alexei
cuvintele mele sunt șchioape

ai grijă
puneți pe frunte în serile acestea
frunze mari
să nu se usuce lacrimile între
secetă și tăcere