Îngropai pușca-n grăgină
Lângă dor, la rădășină,
În grăgină mândrii miele
S-o pădzască dă-le riele
Șî la-ngemână ca să-i fie,
Când o fi la viclenie.
Câcie-un plumb să bajie-n toțî,
Care-au inima dă hoțî.
Iar s-o calșie, d-or să vină,
La poartă să-i poată țînă.
Că dă nu, șăgie-n zădari,
Pân-să vină vr-un jândari.
Io cu lucru’ mi-s dăparcie
Păstă mulcie țări șî sacie.
O, Doamnie! Da’ șinie-i dă vină,
Că-s în Spania-ntr-o grăgină?