nu am găsit drumul
oprit cum era sub ape
șters de radiera păpușarului
încolăcit sub năpârlirea ierbii

decât atunci
când s-au aprins felinarele
ascuțit și frenetic în chinatown

(ce dacă portocalizau rotund
ce dacă era prima nox)

drumul ducea printr-un ac mânjit cu tuș
direct în atriul tău drept
și de acolo sub sprânceana mea

era tivit cu aur ca în vremea gloriosului cufăr
plin cu mătăsuri tăiate de timp al bunicilor
și nu l-am găsit decât în poze de viță veche

(zăceau uitate pe pragul rămas
în dreptul locului curățat de memorie
al casei unde am trăit cândva
nimic nu mai dă mărturie acum despre asta)

drumul s-a înțepenit în carne și a rămas captiv
ca o perfuzie infectată
tu arzi rest cu rest viața noastră

cu un semn de cădere tatuat pe piept

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.