când se răstoarnă luna-n brațe
mă învelesc în forme
pe degetele lipite de argilă
cos o gură cu buze groase
să cânt salcia
tulpina încărcată de picioare

când se răstoarnă luna-n brațe
de multe ori femeile întinse pe așternut
să nască îi lasă pe bărbații să coboare
și să urce în vârful copacilor
ca să arunce pietre în băltoaca de memorii

când se răstoarnă luna-n brațe
e mai ușor să spargi un cerc pe apă
decât să desenezi unul pe cer
și să rămână sus o pânză spânzurată
păcatele coboară-n iarbă
cu urechile ascultând dansul muștelor

când se răstoarnă luna-n brațe
în jurul inimii toți sfinții
se roagă în carnea mea ca într-o biserică
și dansează ca Zorba Grecul