Astă noapte am visat un rîu de lapte
Învăluit de maluri mlăștinoase, cu mraniță
Ruptă ieșind ca dintre coastele rădăcinilor
Monstruos frumoase, prinse între vocile de cărbune.

Hălăduiau printre genele ciripitorilor nocturni
Golănii nevinovate întru destine erotice.
Vedeți, de aceea nu am înțeles niciodată
De ce mă jucam în copilărie de-a mangustele.

Cînd eram o fetiță, cam zînă de felul meu
Am încercat să ating interzis lampioanele
Bacantelor de la ora fantomelor;
M-au plesnit peste brațe falangele lui Thanatos.

Mai tîrziu am dat diminețile pe stele.
M-am trezit de prea multe ori în mirosul de tabac
Al altei nopți în care îmi pierdusem ochii
Și un picur nepermis din seva mijlocului.

Spre poduri suspendate îmi îndrept ființa dreaptă
Săltînd uneori cu spinii munților în talpă,
Pe lîngă catedrale bîntuite de păgîni
Însă mereu înainte, văzută, nevăzută, parafrazată de vînt.