La ora șase vine poștașul;
Pe orice vreme, în fiecare zi.
Împinge la deal și la vale
Platforma lui plină
Cu reviste, ziare, cutii,
Cu bucuriile, cu durerile noastre
Mai mari, mai mărunte.
Dale, prietenul meu
Nici nu transpiră, vara.
Slab, mărunțel, cu scalpul ras
De arată ca un ou negru lucind în soare,
În tricoul său violet
Cu insemnele poștei americane,
Parcurge grăbit străzile, aleile, gangurile,
Pe la porțile vieților noastre.
„Cam cât faci într-o zi?”
Îl întreb curios, din poarta casei,
Într-o după-amiază prăjită.
„Dacă grăbesc pasul, fac vre-o treizeci de mii.
Ei, vre-o zece mile; marine.”
Și fața neagră ca o tipsie lustruită bine,
Zâmbește larg azvârlind darnică
Două șiruri de dinți albi, din perle,
Ca ai maurului poveștii lui Shakespeare.
Îmi umple cutia poștală din tablă vopsită
Și liniștit o închide ca pe un tezaur.
„Să aveți o zi bună!”
„Să ne vedem prietene, și mâine!”

Dan David, Los Angeles, 09-28-2005.