zilele tale stau înșirate ca paturile într-un salon fără ieșire
femeia stătea în picioare
privea cu siguranță privea ca și cum n-ai fi cunoscut-o niciodată

ți-a adus apă așa cum ți-ar da vânt
ca pe o hârtie

a închis ușa cu grijă

am să te las să bâjbâi în această catifea
obscenă
frenetică
scârba învârte pe deget obsesii fluturi de noapte lovesc uriaș

să-mi arunci poezie ca o vomă perfectă ca și cum ți s-ar rupe carnea în două
într-un geamăt cavernos un delir
fierbinte și roșu
rana unei guri care minte o tăcere imensă

eu voi fi aici
un unghi exagerat

atingându-te
sincopat
ca o ură îți extind intențiile ca pe niște bandaje developez scaunul cămașa pozițiile întind albeața pe frunte fracționez
ochii tăi lărgindu-se milimetric
pun rânjetul legăturilor de sânge
frica dementă e o muzică absurdă