mizantropia mea așteaptă indiferența lumii să răspundă la apel
uite
ăsta e părul danei banu
a fost cândva negru acum e roșu cu accente venețiene
astea sunt mâinile danei banu
ele scriu dintotdeauna cuvinte bat pe umeri prieteni întâmplători
aprind țigări cu gesturi automate
stai lângă mine
stai lângă mine
stai lângă mine
aș scrie vreo 2 poeme lipicioase tandre alchimice întrucâtva
dar
nu e timp
nu e timp
nu e timp
potrivit

incubator de lux autodicteuri rafinate
pumnul trecând prin sticla ferestrei
apoi somnul zdrențuind rochii de mireasă
purtate mereu încă din uterul matern
scoateți-vă mâinile din creierul meu
lasați pădurile să moară încet
inundate de un sânge proaspăt sălbatic năvalnic

e seară deja prin ochii mei negri trec
bărbați zvelți mirosind a tutun de pipă și mosc

tu stai lângă mine dana banu
cu părul tău roșu ca o fugă
de vulpe trecând prin zăpadă
cu iarna ei
cu tot

asculta poezia in lectura autoarei