ard
ca o torță-nnebunită în noapte
purtată
de ultimul fiu
al unei seminții
ucise sălbatic

ard
ca rugul de jertfă al unei fecioare,
rug ce mușcă tremurând
din inocență

ard
ca pietrele deșertului
așteptând infinitul
să le redea vântului,
plutirii

ard
ca măruntaiele pământului
nevăzut
adânc
vulcanic

ard
ca privirile îndrăgostiților
când încearcă
să-și topească sufletele
în vase de trup
și trupurile
în aurore de suflet

ard
- altcumva
nu știu
să nu mor.