Am fost impins in bratele tale… De destin, de soarta…
Am fost impins sau atras de ceva…
Am negat tot ceea ce am fost, si am inceput sa invat sa fiu un nou eu.
Ma ajutai…
Am inceput sa visez, sa fac planuri.
Am inceput sa-ti arat fotografii din viitor.
Imagini cu noi candva pe axa timpului.
Le-ai ravasit cum ai vrut tu, ai plans si-ai ras la ele…
M-ai facut sa vreau sa iti ofer mai multe si mai multe, sa invat mai multe, sa devin mai altul.
Si am facut-o.
M-ai amagit cu “poate”, “vom vedea” si “da”… M-ai amagit cu “DA”…
M-am amagit la randul meu cu toate astea.
M-am lasat tarat de un peste si oferit cui a crezut Eros de cuviinta,
M-am lasat amagit cu o imagine de androgin poate la fel de nevinovata ca mine, sau poate doar in cautare de distractii bizare.
Ma pomenesc trist intr-o droaie de cioburi, de rame contorsionate, de farame de poze si inecat de o puzderie de intrebari inghitite in sec.
“De ce eu? De ce oare?…”

16.08.2007