De stâncile mele
Se sfarmă icoane
Și zeii
Din ghips plămădiți;
ÃŽn apele mele
Pornit-au să moară
Cristale
Din lacrimi de sfinți.

De țipătul meu
Se apleacă copacii
Și clopote-și
Pierd din răsunet;
De lacrima mea
Se-nfioară tot cerul
Și plânge
Furtuna în vuiet.

De pietrele mele
Cocorii-și
Frâng zborul
Și nuferi
Se știu osândiți;
De stelele mele
E-n flacără drumul
Pe care
Þi-s pașii porniți...