am cutreierat pământul cu pași egali
cu trupul trăitor după ritmuri lente
dar nu mai mult
din urmele târzii se hrănesc
apucând la întâmplare
toți lupii mei
îndepărtându-mă
de esență

***

iau din mers lucrurile
care contează
conștient că ostenirile nu țin
la miracol
căutând să mă vindec
apoi învăț să ascult
la răscruce de drumuri cuvintele
ce știu să abată din cale
și caii scăpați
din cele patru războaie
printre cristale și melci

***

aproape împăcat trag după mine
vocea dianei
trebuințe după închiderea biroului
o ascultare ce nu vine din miez
însumări care scurtează viața
numai de liniște
în vase de ceramică