Patru și vreo câteva flotări –
ora când maeștrii te cuprind
cu un abur vechi lipit de nări
construiesc din pietre gri un rând
despre faima creierului mic
îl întreb pe Darwinul de jos
nu am nici o algă să-i dedic
pentru că a spus că nu-i Hristos

Cine ești când mână dreaptă-mi dai?

Să-mi cunoști impulsurile poți
dacă vom ajunge în Mumbai
ne vom prinde-n hora mare toți
cei care ne temem de oglinzi
și de clopoțeii veninoși
vom aprinde candele timizi
pomenind strămoșii mai păroși
cu un ochi al minții prăfuit
ne vom înălța pe trepte cruci
dacă-n alte vieți mi-ai fost iubit
totuși îmi vei spune că te duci
să-ți găsești mireasă pe un nor
părăsind și setea de argint
umbra mea e câmp multicolor
tolănită-n verde am să-ți cânt
despre moartea care vine-n zori
să-mi aducă pietre în cuvânt
câmpul meu mai are șase flori –

I le dau pe-o normă de pământ!