a dracului poezia asta făcută doar pentru a fi scrisă
sar găurile în mine
încât cadavrele lui bacovia care ar zbura la explozia mea
s-ar târî ca după mântuire
în poemul ăsta fără descompunere și
mi-e uneori greață sub unghii de la atâta tastat poeme
și-mi vine să le scot c-o rangă
să le tai mărunt și să mănânc storcând în gingii sucul
să le înghit știindu-le moarte acolo undeva
departe între mine și trupul meu
citind câteodată de plăcere romanul din ochii cititorului lor
căruia îi place să-și lase ochii spre citire
undeva departe între mine și trupul meu
unde încep să se întâmple atât de des mântuiri
că mă dau afară din propriul meu exterior