O cameră înaltă
cu miros de usturoi
adăpostește între patru pereți goi
o mie de veacuri.

Fotolii jupuite
plâng de foame
în întunericul care niciodată nu doarme,
culegând rămășițe de arcuri.

Candelabre sfărâmate
visează lumina.
Mă cheamă Alina
și-am învățat o mie de leacuri
în o mie de veacuri
dansând pe arcuri.