de câteva zile nu avem net
suntem fragmente risipite prin casă
luminițe stinse pe tort
stau lângă telefon și-ncerc să-mi amintesc un număr
memoria iese-n vrejuri mov se strecoară prin cadranul vechi
894 alunecă pe masă pe gresie până la ușa de la intrare
trece prin crăpăturile de stejar
uită-te acum de afară să ne vezi
cu tentaculele pleoștite doar
ale mele se-ntind sîc!
la televizor a murit toată lumea prin foc înec accident
cutremur ambuscadă a rămas doar prezentatoarea
cu o moacă glorioasă ea a făcut toate astea
de plictiseală-mi tai venele
de pe țeava ruginită curge un pic
de ceară topită o nouă hartă roșie pe gresie cineva o va descifra
când ne va deșerta lovind bine
gura sticlei de hârtia albă
băi zice cristi dacă vă mai uitați mult pe discovery
o să-nvățați să faceți bombe
cheia s-a ofilit și atârnă-n ușă ca plastilina topită
aproape umană
la barul din micro XII se aud împușcături
și un elicopter survolează apăsat
apoi un guguștiuc
umbra mi-a căzut mototol ia să văd ce sex are
de pe țeava gâfâind a mâinii stângi pică
în sfârșit o mărgică de cristal zuruie
chiar acum roșcat
un călugăr budist iese din templu să mediteze direct
în rezervația de tigri


@Dumitru Ungureanu, "Izolatorul albastru"