femeile frumoase nu umblă pe
străzi
olea

era aprilie
duminică
după-amiaza
ceva pe sfârșite oricum
și cumva călduț
ajunsesem în gara de nord încă o cafea și încă o oră și gata
iar iadul
sau
iar raiul
nu mai știu dar ce mai contează
n-aveam cum să n-o văd era literalmente lipită de geam
una cu el
una cu mâna lui
gură pe gura lui

avea
blugi ok
sacou ok
pantofi ok o cută aspră între sprâncene o alură de profă
40+un ziar rulat
și ochi umezi

mi se părea că
nu mai miroase a despărțiri
că
nu mai e o
femeie

era uriașă o lumină uriașă lipită de geam de
peron
lumea din jur
căuta febril vagoanele apoi trenul s-a mișcat brusc
el era din ce în ce mai mic mai mic mai mic
ea
din ce în ce mai stinsă
ca și cum ar fi ținut în brațe o valiză
goală
vraiște

s-a desfăcut încet și de geam și de suflet
se împacheta moale
mecanic
ca pe haina
din poală
o dată și încă o dată și încă
împacheta
încă
împacheta
când am ajuns era
seară

fără un sunet sau poate că se mătuise totul
bandajându-se antivorbe
antidurere
antizâmbet
antiorașe
antiamintiri
anti
nimic
nimic în aer
doar nori
cârpe decolorate

sau poate că găsisem o carte
și am deschis-o
la singura femeie frumoasă pe care am văzut-o vreodată
înainte să cobor
pe partea dreaptă