nu din somn vor ieși monștrii mei cărpănoși
cu respirația bruscă în urechea serii
ei pot linge picuri de spaimă chiar din palmă

mă scutur de râs în pragul negru
le dau drumul
apropierea lor miroase ca orice pradă de noapte

sunt două precizări o dată cu venirea
una lasă loc dubiului(oare chiar sunt monștrii)
acelaltă poetizează obligatoriu orice prezență