în camera dimineții, dezordonată
de piele ne dezbrăcam
ca de-o haină...

ardea de aseară
când umbrele noastre prelungi
făceau dragoste pe cerul ce-n picuri
începuse să se topească

curgea atât de albastru
sfârâind pe țărâna încinsă...

stele pictate pe apă
am rămas fără ulei la candela viselor noastre...