Mi-am amintit acum
de tine
și de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
și cu care promiteai
viselor
nopți intregi
de singurătate.

Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viață
și am
simțit că o
iubesc
mai mult decât
pe tine...

Aveai furie in
privire
când oceanul
m-a străpuns
cu ghearele și
am știut
că buzele tale
arse
nu vor putea
rosti
cuvinte de iubire.

Þi-am zis ca
marea are trup
la fel ca
acel pian
zurliu care cânta
iubirea
noastră in
acele zile
pline de vrajă
și pe
care viața
le-a ucis...

Este un joc
și hai să
il jucăm incetișor
și fără prea
mult haz;
eu zic viață
tu zici
iubire,eu zic
te iubesc
tu zici nu vreau...

Imi bați in
portile
sufletului și mă
doare dacă ți-aș
deschide acum;
culoarea vieții
pastelate de
atâta
iubire mă ucide
cu penelul ei
ca un zâmbet
prins
intre degetele
unui salcâm...

Eu te iubesc și acum
dar tu nu mai ești
decât o ploaie
ninsă de iubire...