în fiecare dimineață
poetul se trezește
întors
nu se știe de unde
se spală pe dinți
se-așează într-un colț
iși desface aripile
priceput
le fixează în cuie
pe zid
să nu plece
aude c-o singură ureche
dintr-o singură parte
privește c-un singur ochi
peste lume
o taie-n bucăți
s-o rearanjeze
(câteodată
înțelege
că nu înțelege...)
dar poetul
sinucigaș
povestește perfect
despre moarte
(în timp ce Lumina-l sărută
pe gene...)