Plângea șoptit codrul bătrân,
Lovit de frigul cenușiu....
Mă ruga să mai rămân,
Să nu-i spun că e târziu...


Plângea amar codrul uscat
Și creanga-n plâns și-o legăna,
Plângeam și eu... și am mai stat,
Pe când, trist, în rai ploua...


Plângeau norii de septembre.
Picături de cenușiu
Umpleau codrul de tenebre
Amintind că e târziu...


Și-am plecat plângând pe seară,
Lăsând codrul ce plângea...
Simțeam dorul c-o să doară
Pe când, trist, în rai ploua...