când cea dintâi ninsoare-o să se-ntâmple
un dor ciudat mă va striga pe nume
îngerii mei împrăștiați prin lume
vor coborî ușor pe piept și tâmple

ca o părere de seninătate
lumină-alunecând edulcorată
ai să-ți trimiți aicea umbra, tată
ca să mă bată-ncet, încet pe spate

și tu, la fel când o să-mi fie teamă
de oameni, de vreo boală sau cădere
dar mai ales, vreun dor de mângâiere
de m-o seca vei fi aproape, mamă

de voi avea-ntrebări chinuitoare,
incertitudini sau păreri de bine
la toate te voi lua martor pe tine
îndepărtată soră-a mea mai mare

iar fratelui i-oi spune că e bine,
prin lumea nici prea rea, nici de tot bună
el va zâmbi știind că e minciună
și va tăcea știind că mi-e rușine