el trecea prin landuri îndepărtate cu soarele pe umărul stâng
animale heraldice ploi opaline copaci fosforescenți
se răsuceau în tot mai ample spirale
pe glezna lui alene șerpuia o lumină

într-o coajă de nucă stă după-amiaza ascunsă
într-un galben de măr
într-un câmp cu lună și greieri obraznici

aceeași secure își poartă rugina fierului deasupra capetelor noastre

au fost nopți fără de teamă
seri așezate pe tăvi de argint dimineți ascunse în acvarii colorate
se auzea tic-tac-ul din miezul viu sângerând al cuvintelor

spre capătul pământului un orb cânta la vioară
femei prelungi domesticeau câteva incertitudini și vise obscure

nu mai era mult până la intrarea în anotimpul cenușii
dar eu mă odihneam deja în palma lui
cuminte și îndeajuns de tăcută

călătoream împreună prin landuri îndepărtate
aprindeam focuri la marginea pădurilor
uneori trăgeam cerul peste noi
adormeam în câte o fotografie alb-negru
ca într-o casă a noastră
pe care știam că nu o vom avea niciodată

asculta poezia in lectura autoarei