Am murit pe o foaie de hârtie...nu puteam mai mult;
mi-era târzie ziua
și trupul sfârtecat în durere.
suferința îmi amorțise sufletul,
oasele-mi erau uscăciuni...
iar chipu-mi mi-a cazut in Tine.

Scăldată în lumina Ta,
razele-Þi mi-au înfășurat ființa,
am simțit caldura-Þi cum imi cucerește trupul,
topindu-mi glasul...
Nu înțelegeam...cine ești Tu??????

Cu mâna-ntinsă, m-ai chemat pe nume...
și-am înțeles că Tu ești Totul,
ești azi și mâine, Tu ești necuprinsul;
ești ceea ce vrei sa fiu eu!
Eu m-am născut să nu mor niciodată,
ci să trăiesc prin Tine!

Eu, singură, n-am rost pe pământ sau in eternitate,
singură, cad obosită pe drum;
mă confund adesea cu altul,
din mine parte parcă nu-s...
de n-ai fi Tu...
singură sunt nimic.

Te rog, confundă-Þi viața cu a mea,
dar nu eu să-mi fiu regele, ci TU!

te iubesc!
cu dragoste de Tine, Dumnezeule