Așa esti tu, cu roze chihlimbar,
Așa sunt eu, cu maci îmbujorați,
Aceeași poezie, care ne-a legat,
Și-același cald decor din care m-ai pictat.

Acum vreau să-ți vorbesc, să-ți scriu neâncetat
Cu buze de nisip topindu-se pe-asfalt
Încet și picurând ca fragile pe câmp,
Aceeași poezie, care ne-a legat

E-aceeași poezie; ne leaga și acum
Ne răsfoim mai aprig, îngemănând condee
Iar strofe din Balzac ne contopesc prin fibre,
Descătușand himere, robite de trecut.

Îți scriu, că doar atât mai pot,
Încet și ancestral, mai invocând zenitul,
În vuietul ce-a fost și clocotește gândul;
Aceeași poezie o vrem parcă mai mult!