Întinsă pe frunza proaspăt căzută,
Nu te mai aștept;sunt tristă,abătută...
Obosită de atâta iubire,
De-atâtea incercări de-a te face,
Să crezi măcar o dată in mine...
Acum mă îmbrățișează strâns numai vântul
Și tot el mă mângâie împreună cu gândul
Că-mi va fi cândva bine...
Acum mă alintă doar cântecul mut
Pe care dansează arămiile frunze,
Ce-mi amintesc cum îți cântam pe furiș
Și cum se legănau inimile noastre
Iubindu-se...
Și mă sărută tandru acum
Doar soarele timid de toamnă,
Și-mi șoptește-n ureche vorbe de iubire
Doar o amintire dureroasă...
Și tot acum mai face dragoste cu mine
Doar natura...
(dar nimic,nici o plăcere din lume
nu poate șterge amintirea ta)
Tumultos,pasional,
Frumos,magic,total...
Dar nu cum făceai tu...