ROMANÞÃ CU ZACUSCÃ ȘI TROIENE

Alt septembrie,iubito…
. ce dogoare!
In van galbenul se tot împlîntă
neostoit îți culeg sînii:
mirific absint, inefabilă taină.
Dăinuim în pîrg si tihnă,
deopotrivă.

Mă supun ție
mercenară a datinei.
Înrobim belșugul
și-l întemnițăm:
must,zacuscă ,murături
borcane,borcănașe,damigene

Dezghiocăm toamna:
perena perlă.
urme de colb-tușă vagă
din ternul glod.
Știu,sîntem arhivă.Vulcan nestins,
mierea colcăie așijderi
în fîntîna noastră verde.
Cercăm,cercăm,nu dumerim:
cîte file de tezaur ?
douazeci?..cincizeci?...o mie?

Deja frig.In soba
gîngurit de vreascuri blînde.
focul toarce
amorf ,tribul zace
orele-s sparte
atît:zi sau noapte.
Solie,fumul
trage vîrtos de pulpana zapezii.
cohorte pogoară ;ca o icoana.

Alte troiene,iubito..
Dăinuim în pîrg și tihnă,
deopotrivă
cîte ierni țesut-am oare?
douăzeci?...cincizeci? …o mie?