Eu sunt magicianul cu pantalon la dungă
Cu guler alb de tafta și părul negru-corb,
De m-ar ghici vreodată din public că sunt orb
Mi-ar tresări bagheta ținută-n mâna ciungă.

Și-atunci în pălărie s-or îmbulzi să vadă
În loc de panglici albe și fluturi mari de foc
Tristețea-n care zilnic mă-nalț și cad la loc:
Eu simulez puterea prin acte de bravadă!

Cortina o să cadă precum o ghilotină
De-o parte și de alta nicicând n-or să mai fie
Aplauze, emoții și marea bucurie
Că mâine alt spectacol și-alt public o să vină.

Și după multe zile vor constata uimiți
Că le lipsesc acele spectacole în care
Ne bântuia dorința de-a ști care pe care,
Dar le plăcea magia în care-au fost mințiți.