Ce-ți place să adori,al meu călău iubit?
Câmpiile cu flori
Sau eu să fi murit?

Cum crudă ești ca mierea ce frânge buze moi
Eu te-aș lua la mine,în sufletul greoi
Cu ochii tăi de muză,să mă ucizi tăcut
Rupând din vocea-ți caldă,strigăt mut
Asemeni unui câine,de poală să-ți agăț
Trufașe giumbușlucuri,să-mi dăruiești un băț
Pe care să-l arunci în cale să zdrobească
Sărutul mort al Lunii și raza ei lumească
Să-ți crească aripi iară,și să înoți în piept
Când somnul mă ucide,să faci să mă deștept
Căci singura ființa cu drept asupra mea
Să râdă,să ucidă,nu-i alta decât ea
Și-această ea,ești tu,firava mea copilă
Atât de inocentă,te-asemeni c-o zambilă
Atât de neînfricată,prin sabie tu treci
Perfida lume hâdă ce-ar vrea ca tu să pleci
Și să mă lași uitării,eu tot nu te-aș uita
Sărutul să ți-l neg?Știi că nu te-aș nega
Doar aș pieri sub bolta cu stele luminoase
Fără s-aud ce alții zic-minciunile lor crase
În mine loc nu au,și n-or trezi simțire
Știi…eu deja sunt plin.De doruri,de iubire
În minte cu-al tău chip,în viața eu răzbat
Îți spun toate acestea,azi,când întins pe pat
Mai număr clipe rele care te țin departe
Durerea și minciuna,trezirile deșarte
Dar sunt ceva real,cu ochii mei ce rătăcesc
Asupra ta scump înger…aș vrea să te opresc

Dar tu să stai nu vrei,și-ncep a ma ruga
Ca nu cumva să mă-nțelegi când n-oi mai fi în umbra ta

Și dându-mi seama astăzi că pentru tine-s mic,
De-acum,în loc de poezii o să mai scriu…nimic.