Aș sta în pădure,pe mușchiul uscat
Nebun și visând că poate-am uitat
de tine
știi bine, c-atât de greu îmi pare uneori
că duc o cruce ce nu e a mea
mă simt perfect doar când din nori
cu lacrimi,totul m-ar uda.

Și în pădure să fac foc
același joc
ce l-ai jucat și tu în mine
Dar vezi,pe când eu ard durerea uscăturii,
tu,neștiind în ea ce ține,
tu,foc ai dat pădurii
Și-ai ars chiar tot
copaci bătrâni,și iarbă,și crângul înverzit
așa să crească nu mai pot
dar poate asta ți-ai dorit

Ascultă doar cum plânge visul
ce l-ai ucis,căci tu mereu ucizi
lași urme grele înțesate,ca pașii de omizi
și fac…am terminat cu zisul…

Un loc în mine
și-am să sap cu o secure
și-o să îngrop ascunsă bine
cenușa ce cândva a fost pădure.