În urma ta
sunt cioturi de aripi, străine!
Păsările-ți sunt prinse
în zid,
tu încă mai crezi
că oarbele tale fântâni
mai pot fi pline?
Tu încă mai crezi
că spusele tale
prăpăstii de suflet închid.

Azi mori
că nu-ți ajunge viața,
mâine trăiești inutil
ca un spin,
privește-i în doi cum trec,
spală-ți în pulbere fața!
Oasele tale zac frânte
sub dansul mințit al celui
mai fericit balerin.

(foto: sculptură în lemn, Dan & Luiza Jianu, Ploiești)