trăiesc simplu ca un poem gol
dezbrăcată de metafore
incoloră spre un dans interior
derviș în jurul propriei inimi
țipătul descrește
se strânge într-un singur cerc
prizoniera lui Dumnezeu
și atât/ atât

nu-mi pasă că nu-ți naști viața
peste pielea mea/ prea multe condeie
nu-mi pasă că mereu îți schimbi
înfățișarea în funcție de sezon
nici de e-mail-urile tale
în care-mi explici prima parte a paradisului
nu-mi pasă/ trăiești în brațele alteia
foileton sau acatist/ nu-mi pasă

sunt doar niște pixeli
ce te macină ca o fantomă
acuarelă cu nume de vers pe un monitor
plin de praf/ homer nici nu visa
pe el îl pun uneori în palmă
și îmi mânjesc obrajii
pe tine nici atât
odată era suficient doar un ochi


http://www.youtube.com/watch?v=vB3y9yqJ76Y