de multe ori te visez cum mori în camera mea
vii și te așezi în patul meu
fără să spui nimic te pui ca într-un sicriu
nu știu ce-ți place jocul ăsta
pe mine nu mă primești
aș fi vrut să fiu eu locul tău de veci
dar mă împingi spre fereastră
îmi arăți miile de drumuri
care ți se desprind din inimă
și pe care nu le mai poți căra
ți se deșiră toate zilele
alerg să le adun să ți le pun înapoi
în palme dar tu ești plecat deja
trag aer în piept și inspir tot bluesul
singură mai departe ce oxigen straniu
mă incomodează ca atunci când brusc
din embrion am devenit bătrână
purtând versuri încărunțite
scrijelite pe brațe
în urma mea iarba orbea otrăvită
ai avut vreodată grijă de mine?

http://youtube.com/watch?v=TS9_ipu9GKw