caut ziua pasarile
care sa-mi fure privirile
sa ma duca-n ceru-l liber
sa parasesc acest echer

o pustietatea adanca-n nori
cu zambetul ascuns in zori
rasaritul sa ajtepte dupa noi
pe bolta sa fie cu noi

o libertate de zambete
fara urmari de triste plante
ce o data inflorite
ajung ca sa fie turtite

de un timp scurt de frumusete
sa priveasca-n sus printre frunze
cum timpul ne ajuta in viata
sa trecem ca o ata

precum acea fapta ce moare
la fel ca si moartea de floare
si in viitor noi sa stim
ca mereu v-om putea sa inflorim

sa cadem din cerul ridicat
dar mereu ne-am ofticat
greu este sa ne ridicam
sa dam din aripi si sa zburam

ne vom chinui ca sa nu mai fim
rai cu ai nostri ochi sa privim
sa ne ducem cat mai sus
sa zburam cat am spus

pana-n cosmos sa se ajunga
caci ii sigura o cale lunga
printre aripi cum sa sune
un zambet sa ni se adune