am să stau aplecată-n chiuvetă
până te vomit de tot
am să-mi vărs otrava
cu numele tău/ cu vocea ta
să se ducă prin toate conductele
vechi/ murdare/ pline de viermi
rugina să te pătrundă până-n oase
sângele mi-l voi spăla cu ultimul
tău poem ingrat/ cel mai bun antidot
de câte ori îl citesc te vomit iar
călugării cariatide țipă
nici ei nu mă pot ține pradă
pentru trecătorii obosiți
hrană pentru vulturii înfometați
de versurile putrezite ce-mi ies din umeri
strivit în plămâni/ te expir/ te vomit iar
mulțimea privește/ bate din picioare/ iar eu
îmi cos buzele cu leșul tău/ niciodată
zâmbetul nu va mai fi în oglindă


http://www.youtube.com/watch?v=epy-p8yZHIo