Și noaptea-mi bate iar în geam,
Mă uit atent la luna clară,
Și vântul suflă ușurel un ram,
Iar somnul dulce mă doboară.

Visez un înger alb cu aripi,
Ce imi rostește numele,
Și mă las cuprins de patimi
Ca mai in toate serile.

Mă-ndrept încet spre cerul pur,
Mă las purtat de-un val de fum,
Și îngeri cântă-n cer colinde,
De-atâtea veacuri amintite.

Și-n străveziul rai deschis,
Se vede cerul in al meu vis,
Purtat mă las de îngeri albi,
Și simt că zbor încet spre rai.

Dar mă trezesc și-ncet observ,
Că e un vis fără de îngeri,
Sunt numai eu și noaptea,
Cu luna zâmbitoare la fereastra mea.