e așa cum îți spun
poartă o haină de blană neagră
pălărie și mănuși închise-n copci
mici de argint
cere cincizeci de martini
și la urmă un pahar cu vin alb
pe care-l bea întotdeauna
până la ultima picătură
atât și nimic mai mult

când vrea să vadă un film bun
la care regizorul stă în scaunul său
și-și fumează havana așteptând
să-și intre și ea în rol
o găsiți pe stradă
într-un hanorac alb
cocoțată pe roller blade
cu părul strâns sub șapcă

imaginea cea mai frumoasă a ei
era într-o zi la Metrou
cu o pungă mare cu mere golden
și-un Esenin bilingv sub braț
atunci i-au furat toate actele
fără să știe că așa i s-a redat
libertatea