explicațiile puerile își fac loc în minte pe culoarul spitalului
realitatea se leagă de bolnavi prin cei care vin
în vizită, poate tot așa bolile ies din spital și vorbesc
despre cei care nu vor mai ieși. mirosul copleșește
celelalte simțuri, sub linoleum se mai ascund bețe
cu sânge și bucăți de vată, muzica veselă ridică praful
și-n lumina albă văd particulele de praf, un dans
al antibioticelor pe care nimeni nu-l mai dansează
sau poate doar reguli răsturnate se cuibăresc în nări

ți-au luat mult sânge, mâinile au urme de ace, semn că
ne-am mai civilizat, că va fi bine, vremea se va
face blândă și rinichiul rămas într-un vas aseptic
va continua să se pișe precum cei vii, inima va pompa
ca înainte. îmi spui că ești ușor și că nu va mai trebui
să înjuri, nu mai ai nimic în tine de împrumutat
te-au cârpit prea bine ăștia. culoarul e gol-goluț
fișe de externare zac mototolite pe paturile curate