iar ninsori ascunse-n pene geamul ți-l deschid sălbatic
cu crăiese-ale zăpezii ce au spart oglinzi dramatic
într-un plic în coama iernii am să-ți dau priviri minore
luna-i oarbă când pe ceru-i scânteie o auroră


în mâini țin aripi de himeră oceanele-mi aruncă talpa
pe brazdele multicolore cu nori îndrăgostiți de vată
am părul răsfirat prin ceața răscrucilor, și-n felinare
am să-ți răpun tăcerea scurta c-o lungă nepăsare

ce-i taurul când carul mare și-aruncă roțile frenetic
pe-al meu tablou pictat cu plânsul hazliu al frigului icteric
păianjeni țes ecliptica prin colțuri reci, stupefiante
ca moliile, prada lor, să nu se simtă dezolate

o, dormi în praful lumii, citește-n vise epitafuri
ascultă trepdații false de cortex antrenat în teatru
ispita-mi cere-un alt destin, c-a fulgilor în miezul iernii
și las sa fie orice-ar fi, las florile s-aline nervii

iar ninsori ascunse-n pene geamul ți-l deschid sălbatic
cu crăiese-ale zăpezii ce au spart oglinzi dramatic
într-un plic în coama iernii am să-ți dau bizare poze
luna-i totul când pe cerul, toate suferă-n nevroze...