1
Gândurile tale…
Au trezit vânturile,
Smocuri de roze în moara destinului.
Zâmbetul tău…
A topit soarele,
Săgeți de lavă aruncate anapoda
Într-un suflet clepsidră.
Umbra ta…
Scurtează nopțile
Cu câte o felie de întuneric.
Șchioapătă, se împiedică…
Înjură mușuroaiele în care
Putrezesc semințele dragostei.

2

Îmbrățișez scaunul pe care ai stat…
Genunchii tăi de fag, bine lăcuiți,
Ca să fiu sigur că îți găsesc măcar un pas
Voi săruta toată aleea.
Prin acest lăstăriș ți-ai plimbat umbra
Bătută-n cuie de talpa papucului.
O să-mi fac o pernă cu frunzele
Ce ți-au alunecat pe rochie
Și…iartă-mă, dacă două din ele
Le voi sfărâma în pipă.
Doar așa îți voi inspira parfumul…
Colorându-mi visul,
Cu capul pe acel trunchi de infinit.