cu picioarele inradacinate in mlastina
plutesc in scurgerea fara fund...
tipetele se indeparteaza cuprinse de ceata
iar eu ma scufund fara fir de speranta

ati taiat acel fir de par care ma tragea la suprafata
ati ignorat cu sufletul orb durerea de copil
ati lovit pamantul care-mi absorbea lacrimile
...m-ati uitat...m-ati alungat!!

ma invelesc in lintoliu tragand aer in piept
imi petrec vorbele goale spre taramul efemer
caci urechile v-au fos astupate
...si am fugit de o ironie usturatoare!

degeaba as vrea
degeaba as implora
degeaba as plange
degeaba as muri
daca locul meu nu e langa voi!