gresia lucește sub mine ca oglinda
îmi văd chipul printre tălpile desculțe
mă așez pe scaunul rotativ și rece
e atâta liniște-n jur
parcă și pământul s-a oprit pe loc obosind
de atâta rotire
sorb o gură de cafea din cel mai bun soi
acela din care au mâncat caprele iemenite
cartierul latin nu era măturat încă de frunze
mesele n-aveau așternuturi albe
nici caiete de scris poeme
iar porumbeii nu ieșeau din cuiburile lor calde
în istanbul
ibricele erau reci în cafenele închise încă
aud tusea bătrânei
google earth nu mai merge s-a întrerupt curentul
deschid fereasta
apa Eufratului curge nepăsătoare
iar de la un minaret înalt se aude un strigăt
tu știi ce grâu se făcea aici
și ce spice avea parcă erau niște raze de soare
îmi spunea bătrâna
se aprinde lumina
pornesc computerul
ce frumoasă e america mamă
uite căt de mare și alba-i casa aceasta


Siria-Rakka