Furtuna bate gongul cu ceața ei amară,
Predestinată ploaie pe gluga de actor,
O viață sub-trăită pe plaja singulară,
Ai, matelot sălbatic, al unui gând sonor.

Râzând, aduni pe punte cinci soiuri de mirare
În trepidante pâlnii masate cu nisip
Scuipat dintr-un cretacic plonjat alene-n mare,
Cuminte, maleabil, în haine de a-tip.

Și la picioare zimțul cel albicios al spumei
Sărută harta nopții în portul rău famat,
Cristale de lumină pun mască nouă humei,
Preablândă libelulă: amorful glazurat!

Uitată pe faleză cu răsăritu-n plete,
Se demachiază, tristă, meduza de caro,
Pe gâtul ei eteric s-au răstignit de sete
Hormoni sterili de algă cu zero libido.