Și ochii tăi vorbesc...

Ai voce caldă, dar să taci
Căci trupul tot m-i se-nfioară
Și inima î-mi stă să zboară
Dar zi mai bine ce mai faci.

Nu folosi cuvinte lungi,
Știi că am mintea aiurită
De gânduri negre e zbârcită
Și cade iar în vise-adânci.

Privire nu ți-o mai fixa
Doar într-un loc, că nu aud
De o ureche sânt cam surd
Să mă privești mai mult aș vrea,

Să pot citi pe-atale buze
Cuvintele-întortochiate
Amestecate printre șoapte
S-aud ce vreau, să mă amuze.

Și pauză când vrei să faci,
Să nu privești în altă parte
Că mai citesc și alte șoapte
Chiar și atunci când vrei să taci.

Când ochii mi se fac mai mici
Să te retragi un pas sau doi
Că nu pricep ce-ai spus și-apoi
Să mai repeți ce-ai vrut să-mi zici.

Analogia urâcioasă,
E ca și cum citesc o carte
Să deslușesc a tale șoapte
Mai fac ușor câte-o grimasă.

Arătătoru-mi bag în gură
Să umezesc buricul lui
Ca un elev de clasa-ntâi
Când pierd a vorbelor măsură.

Apoi mă plimb incetișor
Silabisind orice cuvânt
Și când se termină un rând
Îl plimb apoi către cotor.

Mai bine taci, ai voce caldă
Cuvintele vor fi deșarte
Și ochii tăi vorbesc în șoapte
Si ochii mei vor să te vadă... .