Din neguri nevăzute plecând
Peste vid și greu trecând
Din obișnuință mergând
Din obișnuință forțând
Cu mersul plăpând
Și graiul plângând
Conștiința mințind
Realitatea ocolind
Neputința evitând
Cu un singur gând...
Încontinuu sperând
Gâfâind din când în când
Dar totuși continuând
Din sângele meu bând
Și totuși nerenunțând
Să mă văd ajungând
Pe tine sărutând
În brațe cuprinzând
Păru-ți mângâind
Și apoi murind
Să mă fac mărunt
Să intru în pământ