Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă
Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă ...
Pe căi batu-te adesea vrea mintea să mă poarte
S-asamăn într-olaltă viață și cu moarte
Ci cumpăna gîndirii și azi nu se mai schimbă
Căci între amîndouă stă neclintita limbă.