Întunericul umbrelor
Înghite amorul frunzelor
Uscate-n cimitirul celor doisprezece luni.

Lacrimi de gheață
I se scurg de pe față
Norului bolnav de plumb.

Rază de lumină
Ruptă în neștire
Din pleata soarelui de toamnă
Înfiptă adânc
Sub geana mirificei crăiese
Ce-nvăluie întreg văzduhul
În liniștea morții.

Întunericul umbrelor
Reduce viața la tăcere
Iar peste tot
Atârnă aroma toamnei,
Toamna...cimitirul celor doisprezece luni.